Badis badis

HabitatTraiesc in rauri putin adanci (<1m), care curg lent prin campuri de orez , fara o vegetatie marginala densa. Apa a fost descrisa ca fiind "moderat tulbure" si "maro", cu un substrat de noroi in care cresc anumite plante acvatice (nespecificate). Descrierile altor locatii de unde au fost colectati sugereaza ca specia tinde sa prefere apele tulburi cu flux de apa scazut si o bogata vegetatie submersa. IntretinereB. badis va prospera intr-un bazin cu un substrat de nisip sau pietris plus cateva roci si pietricele pentru a asigura un plus de siguranta. Plantele nu sunt esentiale. Se pot folosi de asemenea crengi, ramuri, plante plutitoare si frunze, in timp ce filtrarea si iluminarea nu trebuie sa fie prea puternice. Trebuie incluse unele structuri asemanatoare cu pesterile pentru a stimula reproducerea; multi crescatori utilizeaza jumatate de nuca de cocos sau ghivece de plante din argila. Dieta Speciile Badis sunt micropradatori, se hranesc cu crustacee acvatice mici, viermi, larve de insecte si zooplancton. in acvariu adesea refuza hrana uscata si, in schimb ar trebui sa li se ofere cantitati mici de hrana vie sau congelata, cum ar fi Artemia, Daphnia. Este de asemenea important sa mentionam ca toate speciile au probleme cu obezitatea si devin mai sensibile la boli atunci cand sunt hranite cu larve Chironomus (tuberculoza) si Tubifex, astfel incat acestea ar trebui sa fie omise din dieta. Comportament si compatibilitate Aceasta specie este lenta, timida si poate fi intimidata in competitia pentru hrana de catre speciile mai mari sau mai agresive. Desigur, nu trebuie sa o combinati cu pestii teritoriali, cu exceptia cazului in care acvariul este foarte mare si niciodata nu il pastrati impreuna cu alte specii Badis, deoarece hibridizarea ar putea aparea. Retineti, de asemenea, ca crevetii de apa dulce cum sunt Caridina si Neocaridina pot fi vanati.Nu este un peste gregar, iar masculii rivali pot fi destul de agresivi unul fata de celalalt, in special in spatii inchise. in aceste cazuri, trebuie achizitionata doar o singura pereche sau un mascul si mai multe femele, dar in bazine mai spatioase un grup poate coexista cu conditia sa existe spatiu pentru fiecare mascul sa-si stabileasca un teritoriu. Dimorfism sexualFemelele sunt mai mici, mai putin colorate, fara pigmentare albastra in inotatoare si au un corp considerabil mai scurt, mai rotund decat masculii. Masculii maturi dezvolta inotatoare dorsale, anale si caudale mai lungi. ReproducereMembrii acestui gen formeaza cupluri temporare, doar in perioada reproducerii. Fie poate fi folosita o singura pereche sau un grup de adulti pentru reproducere, dar daca folositi mai multi masculi, asigurati-va ca fiecare dintre ei are o pestera pe care sa o apere.Pe masura ce intra in perioada de reproducere, masculii rivali vor deveni din ce in ce mai competitivi si vor incepe sa afiseze comportamentul de curtare fata de femele care intra pe teritoriile lor. in timpul acestui proces masculii isi modifica culoarea, corpul devenind intunecat pana aproape de negru, iar inotatoarele de culoare albastra se intensifica. Blocarea gurii este, de asemenea, obisnuita, masculul incercand practic sa-si traga partenera in pestera. O femela receptiva va intra in pestera si va avea loc reproducerea , in urma careia intre 30-100 icre for fi depuse.Dupa reproducere, femela este alungata, iar masculul isi asuma responsabilitatea exclusiva pentru icre si pui, el va apara teritoriului impotriva intrusilor si va ventila puii cu aripioarele. Icrele, de obicei, vor ecloza in 2-3 zile, dar puii nu vor inota liber pana la varsta de 6-8 zile si nu vor parasii vecinatatea pesterii timp de inca o saptamana dupa aceea. Din acest punct, adultii (inclusiv parintii) pot incepe sa-i considere hrana si trebuie cel mai bine sa fie transferati intr-un acvariu separat.Pestii tineri sunt destul de sedentari in primele cateva zile, ceea ce inseamna ca microviermii sunt o hrana ideala initial, dar odata ce au inceput sa inote liber, in coloana de apa pot fi introdusi nauplii de Artemia.