Botchan/Natsume Soseki

Dupa moartea parintilor sai, Botchan , provenind din miezul orasului Tokio si proaspat iesit de pe bancile facultatii, e trimis sa ocupe un post de profesor de matematica la o scoala aflata intr-o zona ultraconservatoare din provincie. Acolo se confrunta deopotriva cu sicanele elevilor, care nu se feresc sa-i joace tot felul de feste naivului lor nou profesor, cu intrigile colegilor sai vanitosi si lipsiti de scrupule, precum si cu propria natura tumultuoasa. Aflat in centrul unui univers presarat de personaje care mai de care mai interesante, tanarul cinic, rebel si imatur incearca sa-si gaseasca locul in lume. Comparat adesea cu De veghe in lanul de secara, acest roman-cult aparut la inceputul secolului XX este fara doar si poate una dintre operele fundamentale ale literaturii japoneze. „ Natsume Sōseki este cel mai mare romancier modern al Japoniei. ” ( Haruki Murakami ) Natsume Sōseki , pe numele sau real Kinnosuke Natsume, s-a nascut in 1867, la Tokio. Crescut de un fost servitor al familiei impreuna cu sotia acestuia, a visat inca din gimnaziu sa devina scriitor. Dupa absolvirea, in 1893, a Universitatii Imperiale din Tokio, unde a studiat literatura engleza, a intrat in invatamant, apoi a fost trimis cu o bursa a statului japonez in Regatul Unit, spre a-si continua studiile. La intoarcerea in Japonia, in 1902, a devenit profesor de literatura engleza la Universitatea Imperiala din Tokio. Si-a inceput cariera literara in 1905, cu povestirea intitulata Eu, motanul, urmata de romanul Botchan . A renuntat la postul de la universitate in 1907, pentru a se dedica in exclusivitate scrisului, si a devenit editor literar la ziarul Asahi Shimbun. Pana in 1916, cand a murit in urma unui ulcer gastric, Natsume Sōseki a scris numeroase haikuuri si paisprezece romane, printre care: Apoi, Kusamakura, Minerul, Sanshirō, Poarta, Lumina si intuneric (neterminat).