Calatorie catre curcubeu/Yasunari Kawabata
Momentan nu sunt oferte disponibile.
Tradus pentru prima oara in limba romana, Calatorie catre curcubeu , unul dintre primele romane publicate de Yasunari Kawabata , urmareste o familie complexa inca nevindecata de ranile trecutului. Cartea a fost ecranizata in 1956, in regia lui Kōji Shima, Kawabata semnand, alaturi de Toshio Yasumi, scenariul peliculei. Intr-o lume inca neasezata dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, doua surori fetele arhitectului Mizuhara cu mame diferite se lupta sa-si inteleaga soarta si sa-si afle calea. Asako, mezina, care experimenteaza dragostea pentru prima data, este obsedata de gasirea unei a treia surori, fiica unei curtezane din Kyōto, in timp ce Momoko, sora cea mare bantuita de pierderea iubitului ei kamikaze si de ultimele lor zile tulburatoare impreuna , isi cauta alinarea intr-o serie de aventuri fara speranta. Pe parcursul unui an, calatorind prin Japonia infranta, ale carei splendori de arhitectura isi pierd aura mitica, devenind obiective turistice sau fiind reconvertite in hoteluri, personajele incearca sa-si castige echilibrul, restabilind o punte intre suflete , dar si o cale de comunicare, de reinnodare a legaturilor intre prezent si trecut, intre viata si moarte, in descifrarea unui sens al istoriei personale si colective. Nu poti intelege sufletul Japoniei daca nu-l citesti pe Kawabata. Calatorie catre curcubeu, recent tradusa, este povestea care lipsea. [...] O carte pentru toti cei care iubesc Japonia sau arta unui mare povestitor, sau pe amandoua. Uluitoare, stralucita, de neratat. ( Tony Parsons ) Romanele lui Kawabata sunt printre cele mai emotionante si originale creatii ale epocii. ( The New York Times Book Review ) Kawabata este un poet al nuantelor subtile, al evanescentului, al imperceptibilului . ( Commonweal ) In aceasta capodopera, Kawabata reda, cu penelul inmuiat parca in argint, insuportabila neliniste si frumusete a Japoniei postbelice . ( Edmund White ) YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925 si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008, 2012). In 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2015, 2018). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind pentru maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara Maestrul de go (Meijin, 1951; Humanitas Fiction, 2007, 2014), Calatorie catre curcubeu (Niji ikutabi, 1951; Humanitas Fiction, 2025), O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2015), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010; Humanitas Fiction, 2016), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1960; Humanitas, 2006; Humanitas Fiction, 2014, 2018, 2024), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009, 2015, 2017), Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013, 2018) si romanul aparut postum, Papadiile (Tanpopo, 1972; Humanitas Fiction, 2015, 2018). O prima selectie din povestirile scrise de Yasunari Kawabata intre 1936 si 1958 a fost publicata in colectia Raftul Denisei" sub titlul Valsul florilor in 2013, iar volumul Povestiri de tinut in palma (Tenohira no shosetsu), ce reuneste povestiri scrise intre 1916 si 1964, in 2018.
