Cinci sute de kilometri

Cartea de față este deopotrivă specială și ciudată pentru mine. Cred că pot să afirm că mai degrabă s-a scris, nu că am scris-o. A venit fără să îmi dau seama. De obicei sunt conștient de progresul făcut, atunci când scriu și știu cam pe unde mă situez, cât mai este până la final și alte asemenea. Lucrurile au stat complet altfel, în acest caz. Ideea este că tot ceea ce urmează în aceste pagini este… altceva. Așa aș descrie eu ceea ce vei găsi în această carte. Am scos la iveală o altă parte din mine, un alt fel nu neapărat de a scrie, ci de a mă raporta la situații, sentimente și oameni. Pentru mine a fost o călătorie și o experiență plăcută, o proiecție astrală în trecut, privind prin ochii eului prezent ceea ce eul trecut a trăit, evaluând experiențele lui din exterior, ca într-un joc video third person. Și nu în ultimul rând, am lăsat aici tot ceea ce mai rămăsese dintr-o iubire pentru o persoană care a însemnat enorm pentru mine; asta privind, tot așa, în retrospectivă, din exterior, lăsând la o parte pretty much toate lucrurile, chestiile, sentimentele și situațiile negative. Până la urmă, dacă lucrurile care rămân după ce o persoană pleacă din viața noastră sunt legate strict de o stare de beatitudine, însoțită de nostalgia clipelor în care eram fericiți și împliniți, fără însă a le vrea înapoi, eu cred că interacțiunea a fost fix ce trebuie.