Tetraodon travancoricus

HabitatO specie exclusiv de apa dulce care locuieste in mod obisnuit in raurile cu un curent foarte lent ,cu o vegetatie densa. IntretinereAceasta specie se distinge cel mai bine intr-un aranjament puternic plantat, probabil decorat cu radacini rasucite si ramuri pentru a oferi zone suplimentare in care pestii sa se ascunda. Acest tip de setare va oferi o multime de spatii delimitate (importante pentru a reduce agresivitatea intre indivizi) si un habitat variat pentru explorare, fiind pesti curiosi. Flosirea plantelor plutitoare pentru difuzarea luminii este, de asemenea, recomandata, iar pestii vor fi de obicei mai activi si mai increzatori in aceste conditii. incercati si mentineti miscarea apei la un nivel minim, deoarece specia traieste in ape foarte line in natura. La fel ca majoritatea Pufferilor, este foarte sensibil in ceea ce priveste calitatea apei, deci schimburile partiale si regulate de apa sunt o necesitate. DietaCa la majoritatea Pufferilor, aceasta specie prefera toate tipurile de crustacee, precum si viermi si alte alimente vii si congelate. Ar trebui sa fie hranit in mod regulat cu melci mici (cu cochilie), pentru a-si mentine dintii ascutiti. Hrana uscata nu este de obicei acceptata. Comportament si compatibilitateNu este recomandat pentru un acvariu comunitar, deoarece tinde sa piste inotatoarele pestilor care se misca incet sau inoata lent. De asemenea, prin dimensiunea lor mica inseamna ca nu concureaza foarte bine pentru mancare cu specii mai active si mai viguroase si ar putea ajunge cu usurinta in meniul pestilor mai mari. Otocinclus spp. tind sa fie o alegere decenta. Exista, de asemenea, rapoarte (cu grade diferite de succes) de coabitare cu unele dintre speciile de creveti de apa dulce care au devenit atat de populari in hobby-ul ultimilor ani. Dimorfism sexualExemplarele tinere sunt greu de sexat in mod corect, insa masculii maturi au o linie inchisa (intunecata), care se desfasoara pe o mare parte a suprafetei ventrale (partea inferioara), care la femele lipseste. in mod normal, masculii prezinta, de asemenea, un model de linii bine aranjate chiar in spatele ochiului. Femelele mature sexual au de multe ori corupl mai rotunjit decat masculii. ReproducereMajoritatea expertilor recomanda o reproducere in perechi sau intr-o situatie de harem cu un singur mascul si mai multe femele, deoarece masculii rivali sunt cunoscuti pentru lupta pana la moarte. Pastrarea mai multor femele decat masculi reduce de asemenea riscul ca o singura femela sa fie hartuita excesiv de catre un mascul amator.Daca se foloseste doar o pereche sau un trio de Pufferi, bazinul de reproducere nu trebuie sa fie deosebit de mare. Poate fi filtrat usor cu un filtru cu aer, sau chiar fara, cu conditia sa se efectueze periodic schimbari mici de apa. Ar trebui sa fie plantat foarte dens, in mod ideal cu o mare parte a plantelor cu frunze fine cum ar fi Cabomba, Ambulia, Java Moss (Vesicularia dubyana sau Willow Moss (Fontinalis antipyretica.) Cele doua specii din urma de muschi, precum si alte varietati de muschii acvatici asemanatori par a fi mijlocul de reproducere preferat de catre acesti pesti. Atentie insa la parametrii apei, asa cum se recomanda mai sus si setati temperatura spre capatul superior al intervalului sugerat.Odata introdus, hraniti grupul cu alemente de inalta calitate, inclusiv hrana congelata, cum ar fi bloodworms si o multime de melci mici.In perioada reproducerii culoarea masculului se intensifica oarecum. De asemenea, il puteti vedea curtand femela printr-un mod destul de ciudat, astfel ca apar niste "crestaturi" dorsale si ventrale, iar corpul sau aparand a fi comprimat lateral si mai putin rotunjit.Se pare ca actul de reproducere incepe cu masculul care urmareste cu fermitate femela, adesea recurandu-se la muscaturi si piscaturi daca aceasta apare dezinteresata. O urmarire reusita se termina, de obicei, cu o femela care este condusa intr-o zona cu vegetatie joasa, unde se intalnesc cateva secunde, eliberand icrele si laptii simultan. Icrele aproape transparente sunt mici (cu diametrul de ~ 1 mm), neadezive si se vor dezvolta pur si simplu in locul in care acestea cad. Aceasta secventa poate fi repetata de mai multe ori, pana cand femelele ramane fara icre. Numarul de icre tinde sa fie foarte scazut. Pestele se inmulteste zilnic, de aceea, daca doriti sa mariti numarul puilor, utilizati mai multe femele.Ulterior, icrele ar trebui indepartate si mutate intr-un mediu controlat. Dezavantajele de a le lasa sub grija (evidenta, dar neconfirmata) a masculului sunt ca pot fi consumate de alti locuitori ai acvariului si va fi mult mai dificil sa le observati dezvoltarea. in cazul in care acestea eclozeaza, puii care inoata liber vor fi aproape sigur considerati drept hrana. Icrele pot fi inlaturate cu o pipeta mare. in unele situatii, acestea pot fi extrem de greu de vazut.Bazinul de crestere trebuie sa contina apa in care au fost tinuti parintii si trebuie mentinut la aceeasi temperatura. Un filtru simplu, cu burete bolborositor, este cel mai potrivit, deoarece puii curiosi nu vor fi aspirati in el, iar microorganismele benefice vor creste pe suprafata sa pentru ca puii sa se poata hranii. in mod similar, cateva fire de muschi din bazinul de reproducere reprezinta o alegere buna. indepartati icrele infertile sau afectate de ciuperci pe masura ce le vedeti. Acestea sunt usor de observat, deoarece vor avea o culoare alb-laptos.Icrele sanatoase ar trebui eclozeze in aproximativ 5 zile, iar puii vor avea nevoie de inca 2 sau 3 zile pentru a-si consuma sacul de galbenus, moment in care acestia vor incepe sa devina mai activi. Hrana initiala ar trebui sa fie foarte mica, cum ar fi microviermii. Dupa o saptamana, puii trebuie sa fie suficient de mari pentru a accepta nauplii de Artemia. Aveti grija daca cresteti pui de diferite varste impreuna, deoarece cei mai mari pot sa-i considere hrana pe fratii lor mai mici.