Viața mea, ca o poveste

Demult, foarte demult, dar nu așa de demult ca atunci când se potcoveau puricii cu 99 de potcoave de oțel și tot zburau până la cer, ci mai aproape de zilele noastre, era o fetiță, pe numele ei adevărat, TORA. Aceasta era foarte năstrușnică și năzdrăvană, cu o înfățișare de îngeraș, și mai apoi de zâna cea frumoasă. Mai important ̶ avea un suflet bun, blând și un caracter nobil. Tora iubea pe oricine și orice; iubea oamenii - așa cum ar trebui să își iubească fiecare om semenii săi, cărțile și pisicile. Încă de mică a avut un vis: să aibă o bibliotecă plină cu cărți, iar printre acestea să existe, la un moment dat, una scrisă de ea. O carte pentru eternitate, pe fiecare personaj să îl facă nemuritor, așa cum va fi ea și sufletul ei. Dumneata, cititorule, după ce parcurgi aceste rânduri, vei înțelege ceea ce este important în viața asta și vei pricepe, mai ales, ce este esențial pentru a trăi fericit și împlinit până la adânci bătrâneți. Cu drag, NUȚU